ANA

Ana, poveste fara sfarsit,
Trup zidit in piatra seaca,
Ruga ta catre iubit,

N-are, Ana, cum sa treaca!

Voievod cu suflet negru
A voit o ctitorie,
Si ca sa-i reziste vremii,
Te-a pus, Ana, temelie.

Si ti-a asezat sub ziduri
Mesterul iubirii tale,
ochii, sa-ti priveasca cerul,
Sa-i stea opera-n picioare!

Si cand n-a mai fost in stare
Sa-ti asculte glasul frant,
Si-a rupt aripile, Ana,
Intr-un zbor catre pamant.

Si de-atunci, in orice moarte,
Ne-ai zidit pe toate, Ana,
In cetati, pentru-o iubire
sangerand, nepamanteana...

IOANA BURGHEL