A venit toamna. Şi oare de ce încep să mă simt,
Ca o frunză purtată de ape, ca o frunză purtată de vânt ?
A venit toamna, plângând cu toţi norii şi toţi cocorii…
Ca un fior de moarte albastră şi-a cuprins iubirea noastră,
Într-un dans nebun de Iele, în vârtej de frunze nude,
Înălţându-se spre stele…
A venit toamna prin ceţuri grele şi perdele de fum,
Furând peneluri şi colorând în mii de nuanţe-arămii,
Păduri şi câmpii şi munţi cu creştetul pierdut în gri,
A venit toamna jelind, despletită, pe drumuri…
Ce cauţi tu? De unde vii, regina nopţilor prea lungi?
De ce tu somnul ni-l alungi? De ce ne laşi aşa pustii?
IOANA BURGHEL
Într-un dans nebun de Iele, în vârtej de frunze nude,
Înălţându-se spre stele…
A venit toamna prin ceţuri grele şi perdele de fum,
Furând peneluri şi colorând în mii de nuanţe-arămii,
Păduri şi câmpii şi munţi cu creştetul pierdut în gri,
A venit toamna jelind, despletită, pe drumuri…
Ce cauţi tu? De unde vii, regina nopţilor prea lungi?
De ce tu somnul ni-l alungi? De ce ne laşi aşa pustii?
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu