ŞI NU M-AM LĂMURIT

  

Şi nu m-a lămurit prea bine lutul,

De ce era de mine însetat,

Şi cum, din voia Lui, Olarul,

Din lacrimi şi scânteie m-a-ntrupat.

Şi nu m-a lămurit prea bine lutul,

De ce după atâta frământat,

M-a pus să fiu povestea cărămizii,

Cuvintelor cu care m-a ursat.

Să fiu şi eu o parte din Cetatea,

Pe care doar desculţ o poţi străbate,

Să fiu şi eu un fel de temelie,

A gândului ce pleacă în eternitate.

Şi nu m-a lămurit prea bine lutul,

Dar asta, doar Olarul a aflat! 


                                    AUTOR: IOANA BURGHEL 
                                    MOTRU - 02/08/2012