DE CÂTE ORI SĂ-ŢI SPUN?

De câte ori să-ţi spun că-s doar o călătoare,

Ce-şi rătăceşte paşii, când şi când,

Prin zboruri de-albatroşi aduşi de mare,

Şi tot de ea ucişi, mult prea curând?

De câte ori să-ţi spun să nu mai cauţi,

În zbuciumul din mine, vreo scânteie?

Am ars pe rugul sufletului meu,

Întregul răsărit de maci şi curcubee .

De câte ori să-ţi spun, că prin clepsidră,

Timpu-mi strecoară  zilele din ce în ce mai des,

Şi lupi, pe orizont îmi stau la pândă,

Cu urlete lugubre, chemând o noapte lungă?

Să nu agaţi de mine speranţe sau vreun vis!

Eu nu mai pot să duc decât o singură povară,

Pe Fila Vieţii am scris şi-am tot rescris;

Dar Moartea, n-a vrut  pact a doua oară!

Şi de-ai s-auzi, în Cer, un glas de clopot,

Chemând, prelung, ca la priveghi să vină stele,

Să ştii că e doar luna, a nopţii Mare Preoteasă,

Ce-mi netezeşte drumul, prin rouă, către ele.

                                                                                       AUTOR: IOANA BURGHEL
                                                                                       29/07/2012