NOAPTEA

Mi se strecoară-n suflet pânza nopţii,
Atât cât pot sub pleoape s-o cuprind,
Şi-n somnul meu îşi picură pustiul,
Purtându-mă pe braţe, dincolo de vid.

Şi simt aşa, o linişte astrală,
Din care n-aş dori să mai revin,
E vara ce s-aprinde dincolo de vară,
E vara fără gustul de pelin.

Şi-alerg, din fluturi albi, cununi să împletesc,
Să strâng în palme-a stelelor fărâme,
Cu care, poate, pot să mituiesc,
Această noapte, ca să moară-n mine.

autor  Ioana Burghel