O ALTĂ PLOAIE

Pe faţa ta, cuminte, plouă,
Şi-n locul unde cade stropul,
Se ofileşte firul ierbii,
De parcă l-a lovit potopul.

Nu vei uita această ploaie,
E prima care te inundă,
Şi-ţi stinge-a inimii văpaie,
Cu pana îngerului, frântă.

Nu vei uita, cum zeii-n ceruri,
Te-au pedepsit pentru-un păcat,
Acela de a-ţi da iubirea,
Cuiva, ce nu te-a meritat.

De-ţi plouă-acum, îţi face bine,
În suflet îţi va fi senin,
Şi-a înflori, din nou, în tine,
Iubirea ca un fir de crin.

Te vei plimba sub altă stea,
Cu altă dragoste de mână,
Şi poate, iarăşi va ploua,
Şi fi-va iarăşi vreme bună.

 

 scrisa de Ioana Burghel