UMBRA (varianta)

Mi se lovesc cuvintele-n amurg,
De doruri grele, încă necuprinse,

Virgine chipuri rătăcite, curg,
Prin toamnele cu aripile stinse.

De mă zideşti în tine ca pe-o Ană,
Promit să nu descânt acum să pleci,
Şi, poate umbra ta venind, urbană,
Nu s-o mai pierde toamna pe poteci.

Mi se rotesc cuvintele a toamnă,
Cu lacrime de-amurguri violet,
Secundele ne hărţuiesc a dramă,
Într-o iubire arsă incomplet.

Vreau umbra ta să vină la fereastră,
În toiul nopţii poate un crâmpei,
Când somnul peste pleoape mai adastă,
Purtând pe gene vise de femei...

Aş vrea cu tine împliniri mărunte,
Săruturi calde-n somnul tău, târziu,
De nu poţi tu să urci, iubind un munte,
Măcar mă lasă eu timid să viu.

IOANA BURGHEL