VISUL

Stropi de apă
te-au atins
guri de rouă

te-au strigat
înecată-n iubire
ca-n vis
trăia un înec
adevărat

Mergeai pe malul
celălalt…
strigătul se auzea
întrerupt…

Te asurzise
un vânt îngheţat…
Ud
păşeai
inegal
viu şi drept şi surd…

Te-ntorceai
când şi când
cu un zâmbet
ciudat
c-o privire dusă
departe…

I se sfărâmau
silabele de
stânci
într-o încercare
de-a se salva…
într-o disperare
de moarte…

Nepăsător
tu păşeai…

Vântul
îi desena
înecul
într-o urmă
întreruptă
într-un strigăt
frânt…