Şi stau aşa, lipită de un zid,
Prin urechi îmi şuieră o moarte,
Pluton de execuţie te desfid,
Dacă mor, în mâini eu ţin o carte!
Nu mai citeşte nimeni şi nu scrie,
Iar cei de-o fac sunt doar săraci şi orbi,
De cred că o umilă flăcăruie,
Mai poate speria invazia de corbi!
Nu se mai ard prin pieţe cărţi de soi,
Doar sufletul ni-l ardeţi zi de zi,
Prin mascarade vizuale şi gunoi,
Prin şcoala ce-aţi distrus din temelii!
Putrezesc cuvinte prin mansarde,
Iar altele au iz de mucegai,
Va ţese praful pânze într-o noapte,
Şi ultimului verde, Colţ de Rai!
IOANA BURGHEL
Nu mai citeşte nimeni şi nu scrie,
Iar cei de-o fac sunt doar săraci şi orbi,
De cred că o umilă flăcăruie,
Mai poate speria invazia de corbi!
Nu se mai ard prin pieţe cărţi de soi,
Doar sufletul ni-l ardeţi zi de zi,
Prin mascarade vizuale şi gunoi,
Prin şcoala ce-aţi distrus din temelii!
Putrezesc cuvinte prin mansarde,
Iar altele au iz de mucegai,
Va ţese praful pânze într-o noapte,
Şi ultimului verde, Colţ de Rai!
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu