De grinzi, mereu legăm tăceri,
Când zboruri pier în nicăieri,
Şi-n suflet dănţuie doar umbre,
Prin praful unor zile sumbre.
Cresc disperări precum stejarii,
Ne sângerează palmele pe cruci,
Iar sufletul în noi, ca şi hoinarii,
Donează sânge alb pentru năluci.
E lungă calea până mai departe,
Mereu pândeşte Moartea la răscruci,
Din valuri subterane, înspumate,
Vin alte vieţi pe care să le duci.
IOANA BURGHEL
Cresc disperări precum stejarii,
Ne sângerează palmele pe cruci,
Iar sufletul în noi, ca şi hoinarii,
Donează sânge alb pentru năluci.
E lungă calea până mai departe,
Mereu pândeşte Moartea la răscruci,
Din valuri subterane, înspumate,
Vin alte vieţi pe care să le duci.
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu