Mă-ngrop în cuvinte, ca-ntr-un sicriu de ceară,
Şi îmi adap pustiul din urme mari, de cerbi,
În timp ce vântul cântă ,,capricii,, la vioară,
Într-un spectacol trist, cu fluturi albi şi orbi.
Mă-nvălui cu suspinul cocorilor plecând,
Pe ţărmurile mele, furtuni jelesc, amar,
Şi paşii greu mă poartă printre frânturi de gând,
Şi-n suflet tot îmi plânge bătrânul felinar.
Nu-mi pot privi tristeţea, tot aşteptând să cadă,
Zăpezi pe răni deschise şi lacrimi pe zapadă,
Pe file prăfuite, cuvinte-ngrop adânc,
Sunt ciocârlii ucise, sunt păsări care plâng.
IOANA BURGHEL
Mă-nvălui cu suspinul cocorilor plecând,
Pe ţărmurile mele, furtuni jelesc, amar,
Şi paşii greu mă poartă printre frânturi de gând,
Şi-n suflet tot îmi plânge bătrânul felinar.
Nu-mi pot privi tristeţea, tot aşteptând să cadă,
Zăpezi pe răni deschise şi lacrimi pe zapadă,
Pe file prăfuite, cuvinte-ngrop adânc,
Sunt ciocârlii ucise, sunt păsări care plâng.
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu