MARIEI LĂTĂREŢU

Ţi-e cerul lumină, Marie,
Aşa cum lumină ai fostu,
Cu glasul tău, de ciocârlie,

Purtând în suflet Gorjul nostru.

Ţi-au fost atât de dragi oltenii,
Prin toată lumea i-ai cântat,
Vibrau şi apele şi munţii,
La trilul tău adevărat.

Şi, din Bălceşti ai dus departe,
Prin Ardeal şi prin Banat
Până dincolo-n Moldova,
Cântul tău, de neuitat.

Şi-ai pierit, tu, floare-aleasă,
Ai luat drumul înspre stele:
Testamentul tău a fost:
,,Vă las cântecele mele,,

Şi ni le-ai lasat, Marie,
Măiastră a neamului meu,
Peste timp şi azi, curgând,
Le-ascultăm când ne e greu.

Când mai cântă-o ciocârlie,
Peste lunci, spre asfinţit,
Noi, gorjenii ştim, Marie,
Că eşti tu şi ne-ai iubit.

IOANA BURGHEL