Te-am strigat
dintr-un cer
care-i numai
al meu
Te-am lăsat
să păşeşti
cu timpul
tău
curgând
fierbinte
dintr-un munte
prea mic
într-un
alt munte
pe crestele căruia
să-ţi dăltuieşti
numele
altor veşnicii…
Te-am învăţat
să zbori
sus
cât mai sus
în tării
unde
vulturii
scriu
eternitatea…
atât de sus
încât
oamenii
aceştia
ca nişte punţi
să vrea
a tipări
urma
paşilor
tăi
desculţi
sângerând
în fiecare
,,TU,,
din
fiecare zi…
Te-am învăţat
să fii…
IOANA BURGHEL
Te-am lăsat
să păşeşti
cu timpul
tău
curgând
fierbinte
dintr-un munte
prea mic
într-un
alt munte
pe crestele căruia
să-ţi dăltuieşti
numele
altor veşnicii…
Te-am învăţat
să zbori
sus
cât mai sus
în tării
unde
vulturii
scriu
eternitatea…
atât de sus
încât
oamenii
aceştia
ca nişte punţi
să vrea
a tipări
urma
paşilor
tăi
desculţi
sângerând
în fiecare
,,TU,,
din
fiecare zi…
Te-am învăţat
să fii…
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu