Dar chiar nu vreau să mă ostenesc,
Căutându-ţi chipul prin atâta ţărână!
Iubirea ta-i ca o sculptură în zăpadă,
S-aprinde sub sărut de rece lună,
Şi-n soarele amiezii, se preface-n tină!
Dar chiar nu vreau să mă ostenesc,
Căutând în pustiu-ţi, o lumină!
În tine, cucii strigă-a-nsingurare,
Şi plâng salcâmii grei de albă floare...
În tine, până şi speranţa-i o ruină!
IOANA BURGHEL
Şi-n soarele amiezii, se preface-n tină!
Dar chiar nu vreau să mă ostenesc,
Căutând în pustiu-ţi, o lumină!
În tine, cucii strigă-a-nsingurare,
Şi plâng salcâmii grei de albă floare...
În tine, până şi speranţa-i o ruină!
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu