E toamnă iarăşi este toamnă,
Îţi scriu, iubite, pe frunze ruginii,
Mă-nalţă spre a cerului tării,
Şi-n zbor, adăposteşte-mă în palmă.
Mi-e frig în vânturi reci şi grele ploi,
Cocori sub nori de plumb se-ntoarnă,
S-alunge disperarea din noi doi,
Când valuri în corăbii se răstoarnă.
E toamnă azi, iubite, iarăşi toamnă,
Şi-mi amorţesc cuvintele pe creste,
Acolo unde vulturii-n rotire,
Le desenează, sângerând a nemurire.
Şi port cu mine frunze de pelin,
Pentru o npoapte-n care luna iarăşi minte,
Şi te răsfiră-n visul meu, puţin,
Într-o iubire nouă şi cuminte.
IOANA BURGHEL
Mi-e frig în vânturi reci şi grele ploi,
Cocori sub nori de plumb se-ntoarnă,
S-alunge disperarea din noi doi,
Când valuri în corăbii se răstoarnă.
E toamnă azi, iubite, iarăşi toamnă,
Şi-mi amorţesc cuvintele pe creste,
Acolo unde vulturii-n rotire,
Le desenează, sângerând a nemurire.
Şi port cu mine frunze de pelin,
Pentru o npoapte-n care luna iarăşi minte,
Şi te răsfiră-n visul meu, puţin,
Într-o iubire nouă şi cuminte.
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu