Din viață dăruiește-mi o petală,
Sub care să doresc să îmi ascund,
Inima de doruri pustiită,
Și gândul dintr-o margine de timp.
Din viață, dăruiește-mi fericirea,
Coboară-mi bolta nopții cu privirea,
Din stele reci, aprinde-mi felinare,
Să-nvețe licuricii cum să zboare.
Să nu mai plângă greierii a toamnă,
Nici albatroși pe mările pustii,
Să n-amețesc de vise dezbrăcate,
Prin frunze de mesteceni, ruginii....
IOANA BURGHEL
Din viață, dăruiește-mi fericirea,
Coboară-mi bolta nopții cu privirea,
Din stele reci, aprinde-mi felinare,
Să-nvețe licuricii cum să zboare.
Să nu mai plângă greierii a toamnă,
Nici albatroși pe mările pustii,
Să n-amețesc de vise dezbrăcate,
Prin frunze de mesteceni, ruginii....
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu