Nu ştiu dacă oamenii se cern. Nu ştiu să cern oamenii. De aceea le strâng lacrimile de pe toate străzile murdare şi construiesc pentru fiecare câte-o fântână. Sunt cel mai lipsit de viziune arhitect, pentru că niciodată nu ştiu ce să fac cu reziduurile! Şi nu simt noroiul de pe tălpile-mi goale, până nu încep a sângera, când acesta mă strânge ca un pantof al Cenuşăresei. Nu ştiu să cern oamenii. Cu palme bătătorite îmi afund inima în cel mai negru noroi. Într-o altă zi, pe toate cicatricile voi creşte nuferi….

IOANA BURGHEL