FURTUNA

Fulgere, amarnic, tot brăzdează cerul,
Tunete destramă visul de sub pleoape,
Lacrimile ploii desluşesc misterul,
Sărutând pământul însetat de ape.

Vântul despleteşte frunze şi petale,
Şi-l aud cum trece prin ramuri, şuierând,
Pomii îşi apleacă trunchiurile-a jale,
Iar furtuna vine, noaptea biciuind.

Pare că pământu-ntreg s-a răzvrătit,
Îngerii alungă demonii din rai,
Bolta se aprinde, stelele-au pierit,
Nu se-aud decât tropote de cai.

Şi-am deschis fereastra, ca să simt parfumul
aerului proaspăt, ce-a adus cu ea,
şi-am deschis fereastra, ca să spele ploaia,
colbul ce-l strânsesem în inima mea.

                                                                                          AUTOR: IOANA BURGHEL