MACII

Am strâns toţi macii din câmpii şi i-am aprins cu stele,
Ardeau ca focul în Olimp, într-un sălbatic dans de Iele,
Fără să ştiu, i-am strâns la piept, a caldă-mbrăţişare,
Şi inima-mi a sângerat de mult pustiu şi dor de floare.

Spre bolta cerului, prea naltă, tot răzbăteau suspine,
Iar eu simţeam din plin durerea fragilelor tulpine.
Şi, când am vrut apoi să-i strâng, erau doar flori ucise,
De lacrimi calde şi tristeţi, de doruri, frământări şi vise.

autor  Ioana Burghel