De sărbători, veneam la voi,
Şi mirosea a cozonac,
Şi mirosea a pâine caldă,
Şi a tutun de foi.
Stătea bunicul liniştit,
Cătând prin fumul de ţigară,
Dragi amintiri şi chipuri dragi,
Pierdute-n drum de seară.
Găseam odaia mea la fel,
Curată şi tăcută,
Şi m-aşezam pe pat, niţel,
În linişte pierdută.
Aveam muşcate la fereşti,
Şi busuioc pe la icoane,
Venea bunica la poveşti,
Şi-n sorţ, cu multe poame.
S-au dus, de-atunci, atâtea toamne !
Nimic n-a mai rămas la fel,
Bunicii au plecat la Cer,
Lui Dumnezeu să-i ducă poame !
scrisa de Ioana Burghel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu