ORAŞUL UNDE NU SE-NTÂMPLĂ NIMIC

În oraşul unde nu se-ntâmplă niciodată, nimic,
Viaţa ţi se scurge, pic cu pic,
Între bârfa auzită la scara de bloc
sau discursul aiuristic al vreunui politruc.

În oraşul unde nu se-ntâmplă niciodată, nimic,
Şi unde fiecare-l cunoaşte pe celălalt,
Mai bine decât se cunoaşte pe sine,
Te târâi, plictisit, înspre ziua de mâine,
În ritm de manea ordinară, ce răzbate
din vreo cârciumioară cu pretenţii de local de lux,
Te resemnezi în faţa unui viitor incert
Şi ajungi să te-ntrebi ce gust are cultura,
de parcă-ar fi vreo mâncare exotică,
Încerci să-ţi aminteşti ce carte ai citit ultima oară,
Sau ce film ai văzut şi mai ales când,
(parcă a fost odată, demult, şi-un ,,Cinematograf,,)….
Trăieşti cu amintirea unor seri culturale,
Şi-a unei Biblioteci în care aveai ce căuta!
Încerci să-ţi imaginezi ce mai e aceea ,,Librărie,,
Şi de la ce mai vine cuvântul, căci ai cam uitat….

În oraşul unde nu se-ntâmplă, niciodată, nimic,
Doar ploaia mai cade, din când, în când, monoton,
Spălând străzile ştirbe şi prăfuite,
Ignorând pentru o clipă, copacii trişti şi vrăbiile,
Retrăgându-se-n lumini de curcubee…

 

autor  Ioana Burghel