AVRAM IANCU

Prin munţi s-aude astăzi încă,
Un plâns amar, în fluier de cioban,
Opreşte-ţi pasul, călătorule, o clipă,
Şi-ascultă doina Crăişorului Avram!

A ridicat la luptă, cu obidă,
Tot neamul său, de moţi sărmani,
Purtând în suflet scrâşnetul de roată
şi durerea lui Horea, Cloşca şi Crişan!

Şi astăzi încă tremură duşmanii,
De moţii, numele lui Iancu îl rostesc,
A vrut dreptate pentru toţi iobagii,
Şi libertate pentru neamul românesc!

Şi-atâta timp, cât fi-vor Apusenii,
Să-i poarte paşii, pe tăinuitele poteci,
Şi cât vor exista pe culmi, gorunii,
Ardealul, nouă ne-a rămâne-n veci!

Să-şi mute gândul, astăzi, trădătorii,
Că nimici-vor sufletul de stâncă,
Noi am simţit mereu cuţitele trădării,
Şi-am agăţat pe trădători, în furcă!

De-or să aplece codrii, de pustiu şi plâns,
Şi râuri, din durere de-or să nască,
Ne-om strânge toţi, la Ţebea, într-un glas,
Pe Iancu să-l rugăm să se pornească!

autor  Ioana Burghel