DOUĂ MALURI

Între două maluri,
Curge-acelaşi Râu,
Malul drept, sunt Eu,
Malul stâng, eşti Tu,
Zbuciumata-i apă,
Duce-ngemănate,
Lacrimă, durere,
Dor de libertate…
N-are nicio punte,
N-are nici un pod,
Un pescar întinde
din mijloc, năvod.
El nu simte, oare,
Că i se strecoară,
Peştii, printre ochiuri,
Şi se duc să moară ?
Şi se duce, Râul,
suspinând, la vale,
când şi când, mai udă,
malurile sale,
şi se duce, Râul,
până în apus,
Malurile-şi pierde,
Drumu-i numai dus!

autor  Ioana Burghel