PRIVEŞTE, IUBITE!

Spre luncă să priveşti, iubite,
Durerea să încerci să-ţi frângi,
Azi, macii, mor ucişi de vrajă,
Azi, macii, mor ucişi de stânci.

Te uită, iubite, spre stele,
Priveşte tăcut, spre ce-a fost,
Ne stinge în vară, durerea,
Amurgul ce arde anost.

Plâng greieri prin fânul cosit,
Şi fluturii-n braţe îmi mor,
Nu-mi eşti dator că te-am iubit,
Doar pentru doruri mi-eşti dator!

Şi-am să te iert că m-ai găsit,
Când inima-n poteci se-mpiedica,
Şi-am să te iert, că-n paşii mei,
Ai împletit durerea ta!

 scrisa de Ioana Burghel