TU, VARĂ!

Tu, vară, nu mă prinde între spice
Şi nu-mi mai pune inima zălog,
De glezna mea, nu prinde flori albastre,
Mai bine, vinde-mă, cu totu-n iarmaroc!

Tu, vară, nu mai pune noaptea,
Să răsucească-al stelelor stilet,
În pieptul meu, uscat de nepăsarea
atâtor vânturi aspre, de deşert!

Tu, vară, nu aduce ploaia,
Să-mi cânte serenade-n frunzele de nuc,
Au fost, demult, furtuni ce-au stins văpaia
Şi alte doruri, azi, nu pot să duc!

Şi nu-mi întinde tu, acum, vicleano!
Petala vestejită-a unor flori,
Ce le-am presat cu vise şi cu lacrimi
Prin file-ngălbenite de iubiri şi de trădări!

De-amurgul meu, să nu mai prinzi Luceferi,
Or Sburători ce-şi rătăciră paşii,
Dezleagă cucii, ca să moară teferi,
Şi lasă-mă să-mi port durerea, ca ocnaşii!


INIMA MEA

autor  Ioana Burghel