TEAMA

Mi-e teamă că toamna care va să vină,
M-a risipi în nouri mari, de fum,
Că urmele-mi s-or coperi de jale,
De jalea frunzelor de meri,
De plânset greu, de vânturi ucigând petale.

Mi-e teamă că toamna care vine,
Îmi va ţese aripi de cocoare şi veşnicii,
Şi mă va trimite să zbor, spre zări, sângerând,
Acolo unde doar fluturii se mai aud plângând,
Mi-e teamă de toamna din mine .

autor  Ioana Burghel