DE CE ?

Când zorii sărutau fereastra,
Cu-a lunii lacrimă, în gene,
De ce-ai rămas să-mi vindeci gândul,
De nopţi adânci şi de blesteme?

De ce-ai rămas să-nfrunţi zăpada,
Atunci când trupu-mi amorţise,
Iar sufletu-mi se ferecase
În zidul viselor ucise?

Când nu eram decât o rană,
A Timpului ce mă-nrobea,
De ce-ai mai vrut să fi tu scutul,
Ce poartă şi povara mea?

De ce-ai rămas atunci când vântul,
Cenuşa toată risipea,
Prin luncile-mi pustii şi arse,
Şi-ntreg amurgul sângera?

De ce?

autor  Ioana Burghel