Toamnă!
Nu te mai strecura ca o hoaţă!
Din casa sufletului meu
nu mai ai ce fura,
şi nici cum!
Am pus eu, aşa, nişte zăbrele de fum,
Şi paznic, scheletul unui vis
ce-ai destrămat când ai venit
ultima oară….
Poate-ai să plângi,
şi-o să te doară
pustiul din odaia mea….
Aşa că nu te mai strecura….
Ca-n urma ta e prea mult scrum!
IOANA BURGHEL
Şi paznic, scheletul unui vis
ce-ai destrămat când ai venit
ultima oară….
Poate-ai să plângi,
şi-o să te doară
pustiul din odaia mea….
Aşa că nu te mai strecura….
Ca-n urma ta e prea mult scrum!
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu