Gândurile-mi, de s-ar face copaci,
Doamne ce păduri de mesteceni ar fi!
Atât de mulţi şi atât de mari,
că până şi noaptea s-ar preface
într-o singură zi!
De-aş împleti gândurile-mi
dintr-o singură vară,
Mi s-ar netezi drumul până la Cer,
Şi mi-ar creşte aripi de înger.
Dar niciodată nu le pot aduna!
Mi se răsfrâng, rătăcind,
prin toate anotimpurile!
Şi de aceea nu am decât o singură pădure,
O singură lună şi, uneori, o noapte prea lungă,
Ce-mi duce gândurile-n vis…
Ioana Burghel
într-o singură zi!
De-aş împleti gândurile-mi
dintr-o singură vară,
Mi s-ar netezi drumul până la Cer,
Şi mi-ar creşte aripi de înger.
Dar niciodată nu le pot aduna!
Mi se răsfrâng, rătăcind,
prin toate anotimpurile!
Şi de aceea nu am decât o singură pădure,
O singură lună şi, uneori, o noapte prea lungă,
Ce-mi duce gândurile-n vis…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu