ÎN LOCUL TĂU

Cu ochii aţintiţi spre-amurgul
ce vara ascundea sub ploape,
Rugam,în şoaptă, Demiurgul,

Să te trimită mai aproape .

Dar ruga mea s-a stins în dansul
vârtejului de maci, plecând,
Ş-un vânt îmi amorţise glasul
cu urma stelelor, cazând.

Şi-n locul tău, venise toamna,
Ce măsura-ntunericul din noi,
Grădinile plângeau tristeţea lumii,
Şi-n suflet aveam lacrimi amândoi.

Ne desenau cărările, cocori,
Scrijelind, cu pana răni adânci,
Şi vara ne-am pierdut-o prin cicori,
Prin tânguiri de ciocârlii, prelungi.

Şi n-a mai fost decât o răsuflare,
Pe care toamna a dus-o pentru noi,
Împărţind-o-n noapte, prin frunzare,
Până când, în suflet am fost goi.

Azi, doi străini cu degete uscate,
Răsfiră clipe, ca să dea un sens,
Cărărilor sub doruri îngropate,
Iar inima lor doare cât un univers.

IOANA BURGHEL