TRISTEŢE DE VARĂ

Câmpurile-mpart, azi, surâsul verii,
Şi de-aceea, vara curând o să le piardă,
Va purta pădurea umbrele tăcerii

Şi pieri-vor macii sub o altă iarbă.

În manta de greieri, dorul meu s-a stinge,
Şi zadarnic ei vor tot încerca,
Să îşi acordeze viorile nătânge,
Ca să cânte-n seară sub fereastra mea.

Vor dansa bezmetic, până către noapte,
Răsări-va luna şi-i va adormi,
Cum adorm doar pruncii înveliţi cu şoapte,
Şi, încet s-or stinge stelele-n tării.

Şiruri de cocoare zori vor sfârteca,
Unghiul lor strapunge inima-mi şi plouă,
Brazda iar mi-a frânge sufletul în două,
Dar prin mine însămi, nu mai pot ara!

IOANA BURGHEL
MOTRU-GORJ