SPECTACOLUL STRĂZII

Strada-i un întreg spectacol,
Când grotesc şi când hilar,
E o lume colorată, ce tot trece, iar şi iar,

Printre zile zgomotoase,
Câte file-n calendar!
……………………………………………..

Uite-un domn, cu pălărie,
ochelari şi cu baston,
ţanţoş, lângă o duduie,
care-i tunsă cu breton,
şi în loc de pantalon, poartă-un fel
de nu se ştie, o textilă franjurată,
Ce cu greu ascunde după,
Definiţia ei, de fată!

Şi mai jos, pe nişte tocuri,
Cocoţată ca pe scară,
Ce să vezi? Iată că vine
o frumoasă domnişoară!
Ţopăind, cu nasu-n vânt,
Vrea să treacă făr să-i vadă,
Pe cei trei băieţi, acneici,
Care-o fluieră, râzând.
Dar pândind-o ghinionul,
Se împiedică deodată
într-o groapă din asfalt,
şi cum cade, biata fată,
stârnind praf, cu nurii ei!
Derbedeii-n loc s-ajute,
Se amuză şi se-ntreabă,
Dacă poartă chiloţei!

Trec bunici, cu nepoţei,
Trec în grup, băieţi şi fete,
Trec cu role, biciclete,
Vin mămici, cu cărucioare…
Văd, la colţ, o ghicitoare,
Ce şi-a pus în poale-i ghiocul,
Şi te-ntreabă de nu vrei
să-ţi ghicească ea, norocul…..
Vin din piaţă gospodine,
Cu sacoşe fel de fel…
Două dame înţepate,
Duc cu ele un căţel,
Tuns, cu freza în şuviţe,
Că doar e câine de fiţe!

Şi, prin tot acest decor,
Vin agale, rupţi de toate,
Doi îndrăgostiţi lulea,
Sărutându-se de zor!
- Nu mai au ruşine, soro!
Comentează-n urma lor,
Două babe revoltate!
Văd trecând şi limuzine,
Albe, negre, gri şi alte,
Cu geamlâcuri fumurii, dar lăsate
să auzi cum răcnesc vorbe-ncurcate,
nişte cântăreţi zăluzi,
Ce-au făcut avere, frate,
Din mizerii agramate!

Asta-i strada! Vrei, nu vrei,
E din viaţă un crâmpei,
Un spectacol cu actori,
Dintre care, cei mai mulţi,
Jucăm rol de amatori!

IOANA BURGHEL
01/08/2012