MAMĂ ŢARĂ

Ţi-aş aşeza, pe frunte, lan de grâu,
Şi stele în cunună, mamă ţară,
Tristeţea ta, aş face-o, mamă, râu,

Neghina pe sub brazde să îţi piară!

Mi-aş pune, mamă, inima-n poteci,
Ca un soldat căzut pe front, la datorie,
Tu, ţara mea, să îţi păstrezi pe veci,
Averea Ta: Şi Dunăre , şi Mare, şi Câmpie!

Ţi-aş pune, mamă, strajă la hotare,
Stejarii toţi, crescuţi din os străbun,
Sub răsuflarea lor, dogoritoare,
Duşmanii, pietre să-ţi rămână-n drum!

Şi, ţi-aş aduce, mamă, fiii toţi, acasă,
Printre străini, să nu mai umble-nlăcrimaţi,
Să-nveţe dorul a-l cânta, la coasă,
Aici, la poale mândre, de Carpaţi!

Noi nu te-avem decât pe Tine, Mamă Ţară,
Tu eşti Coloana noastră Fără de Sfârşit,
Ne creştem pruncii aici, în vatra milenară,
Căci neamul nostru, niciodată n-a pierit!

S-a înclinat mereu sub barbaria lumii,
Şi trupul i-a mai fost din când în când rănit,
Dar poartă-n suflet, mamă, toţi străbunii,
Şi n-o să fie niciodată - nvins şi nimicit!

AUTOR: IOANA BURGHEL
MOTRU - GORJ