ÎNGER OBOSIT

Mi-aş fi strâns
îngerul la piept 
cu putere,

pentru ca el,
îngerul meu
obosit,
să-şi poată
întinde aripile
în lacrima albastră
din palma, Ta,
Doamne,
Rugându-mă,
Rugându-se,
Rugându-ne,
pentru iertare…

Dar
mi s-au prăbuşit braţele
sub greul
aripilor ude…

Nu mai pot cuprinde
nici măcar o durere
de înger căzut,
tot aşa
cum nu mai pot
măsura
infinitul din mine,
cu pasul…

IOANA BURGHEL