PREA RĂCOARE

N-am să plâng niciodată
că nu mă iubeşti…

În urma ta n-am să păşesc,
să nu mă-mbolnăvesc
de răcoare…

Ţi-s ochii mai negri
decât
orice noapte…

Nu ştiu unde începe
pustiul,
nici unde
se termină…

Ninge dincolo
de oglinzi,
în timp ce viaţa
îşi prinde mâinile
în moarte,
cu fum de ţigară…

Toate iubirile
ţi-s deşarte,
pentru că apele
nu sapă
decât o singură
dată
un drum,
tot aşa cum umbra
nu se desenează
decât pe lumină…

Întinde palmele…
din stânga,
orice răzvrătire
plânge sângele… IOANA BURGHEL