Să-ţi fiu lacrima ce cade,
Dintr-un ochi de curcubeu,
Raza lunii ce veghează,
de pe boltă, somnu-ţi greu.
Să fiu zâmbetul de care
te îndrăgosteşti mereu,
Floarea macului sălbatic,
Răsărind în drumul tău.
Să fiu vântul ce-ţi cuprinde
trupul a îmbrăţişare,
Vis ascuns în nopţi arzânde,
Steaua-ţi răsărind din mare.
Să fiu tot ce nu se poate,
Când ţi-e greu şi când ţi-e bine,
Chiar şi cântecul de moarte,
Moartea ta s-o iau cu mine.
IOANA BURGHEL
Să fiu zâmbetul de care
te îndrăgosteşti mereu,
Floarea macului sălbatic,
Răsărind în drumul tău.
Să fiu vântul ce-ţi cuprinde
trupul a îmbrăţişare,
Vis ascuns în nopţi arzânde,
Steaua-ţi răsărind din mare.
Să fiu tot ce nu se poate,
Când ţi-e greu şi când ţi-e bine,
Chiar şi cântecul de moarte,
Moartea ta s-o iau cu mine.
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu