Ne trecem viaţa, tremurând,
Din lacrimi plămădind pustiul,
Ne smulgem frunzele, pe rând,
Şi umbra ne cuprinde viul.
Ni-s paşii grei de prea amurg,
Iubirea ni se pierde-n ceaţă,
Şi-n trupul greu, de greu pământ,
Ne-om căuta o dimineaţă.
Ne va sufla, din când în când,
Alt vânt călduţ, de primăvară,
Ramuri noi, înviorând,
Triste acorduri de vioară.
Vor arde stelele, plângând,
Dorul de prin nopţi deşarte,
Şi maci roşii, suspinând,
Ne-or semna o altă moarte…
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu