PREA ALB

Cea mai frumoasă iarnă era în mine.
Îmi prinsesei
fluturii cu palmele…
Din aripile lor zăpada
o aşternusei
covor…

Eram prea bolnavă de alb
prea bolnavă să văd
cum primeam lumina-n scântei
şi ochii-ncepeau să mă doară
de gheaţă…

Sângeram dincolo de retină…

De prea mult alb
nu te mai zăream…

În toate ferestrele mureau fluturi
iar tu
amorţeai…

Ce iarnă în mine!
Ce gheaţă…

IOANA BURGHEL