SĂRUT…

Sărutul 
ofranda gurii tale 
încălzind pământul de sub gheaţă
teama născând primăvara
sub vânturi
pe străzi pustiite de sfinţi…

O lume dincolo de pleoape
agonizând de secetă şi spaime
duhul Tău
Doamne
care ne veghea prăbuşirea
într-o moarte aparentă
din care ne-am ridicat
tot mai puţin vii
tot mai puţin sfinţi
zborul Păsării fără nume
ţipătul biruitor
învingând genunea din mine…

Sărutul
ca un început
sau ca un alt sfârşit de lume…

Alţi zori măturând
o fereastră uitată deschisă…

IOANA BURGHEL