BOLNAVI DE PRIMĂVARĂ

Suntem bolnavi de tine, primăvară!
Deși ne duc zăpezile-n apus,
Ne risipim pe muguri iar și iară, 
Sperând că anii în frunze ni s-au dus.

Și de mai ninge încă, înverșunat
Iar fulgii ne țin dorul la răcoare,
Din inimă o scânteie am cedat
Să ne răsară viața prin răzoare.

Și către cerul nopții, însingurat
Ne înălțăm privirile pierdute,
Dorind ca-n anotimpul minunat
Iubiri să ne cuprindă cât de multe.

Își scutură cireșii alba floare,
Pe vise noi, ascunse în poeme
Și zboară fluturii la întâmplare:
E primăvară! N-avem a ne teme!

Azi, cai albaștri aleargă, nechezând
Dar va veni un timp pentru căpestre
Când umbrele s-or desprinde fluierând
De pașii traversând alte ferestre…

IOANA BURGHEL

SĂ AVEȚI O PRIMĂVARĂ MINUNATĂ!

IUBIREA MEA…

Iubirea mea
poveste rea
așa m-a străns
că mă durea
trupul prea greu
de cât a plâns…

Liniște iar
vântul arar
bate în geam
pustiul ram…

Pași pe nisip
zori fără chip
lutul tot brut
sufletul mut…

Cai fără ham
coamă de nea
unde mai sunt
unde mai ești
unde eram
iubirea mea?...


IOANA BURGHEL

ANOTIMP FĂRĂ ÎNGERI…

Iubire
anotimp fără îngeri
nu ți-am simțit niciodată 
căldura…

Am vrut să-ți desenez
cândva
un contur…

Făptura ta nu era
decât
un biet poem nerostit
un stol de vrăbii
respirând o spaimă
continuă
într-un univers închis
unde
când și când
păsări albe măsoară
densitatea sângelui
rămas…

IOANA BURGHEL

IUBIRI DE PRIMĂVARĂ

Pe strunele viorilor târzii
Iubirea în culori de anotimp
În suflet tot mai scrie melodii
Acoperind urâtul în răstimp.

Vin păsări la fereastră și cântă
Primăvara ce răsare în noi
Și inima tot bate, pierdută
Sub flacăra stea a ochilor tăi.

Jurăminte vom scrie pe fluturi
Flori albe de măr merg iarăși la zei
Rugându-i să te lase să scuturi
Prea plinul ce-l simți, în floarea de tei.

Și arzând în iubiri efemere
Jurăm că acesta-i ultimul vals,
Vioara va plânge-n tăcere
Spălând cenușa din pașii de dans.

Trăim cu primăvara, iluzii,
Iubirea nu-i niciodată pe veci,
Demontăm, în poeme, confuzii,
Plecând mai apoi cu suflete reci.

IOANA BURGHEL

Primăverile nu sunt decât începuturi (mereu altele) căutându-și calea spre desăvârșire. De aceea nu suntem decât o repetare a unui univers finit într-un infinit pe care viul îl îmbracă în forme ce arareori se apropie și ne apropie de perfecțiune.
Nu suntem o întoarcere la destin, ci doar o continuare inconștientă într-o altă naștere, de la starea de larvă, la fluture, parcurgând etapele zborului între malurile unui râu de ceară fierbinte.
Nu există ,,capăt de drum,, doar ,,punct și de la capăt,, tot așa cum nu există iubiri, ci, IUBIRE, adică acea stare de dezgheț, totală, ce-și revarsă prea plinul în mugurii oricărui alt început.
Frumusețea acestei lumi nu e dată însă, de floare, ci de contopirea florii în fruct, de puterea trăirii clipei de verde, urmată de rezistența încercării de îngenunchere în fața efemerului…
Trăind doar euforia splendorii dată de flori, pierdem din vedere esențialul. Totdeauna florile sunt mai multe decât fructele, niciodată însă nu ajung toate fructele să fie sămânță.
De aceea, nu e important să trăim iubiri, important e să trăim O IUBIRE, acea stare de EU într-un TU susținând universul.
Haosul e doar dezechilibrul dintre singularul și pluralul unui cuvânt…

IOANA BURGHEL

CLOPOTUL

Bate un clopot
în dungă
durerea cântând-o
arar
în stranii note muzicale…

Pe portativ
cineva
a încheiat
,,Simfonia Anotimpurilor,,…

Fericit cel care pleacă
cel rămas
plânge
(nu știu de ce)
În urmele Timpului…

IOANA BURGHEL

DINCOLO DE MINE…

Uneori
locuiesc dincolo de mine
pe o stradă
fără trecere de pietoni…

Hăul
n-are trup…

Prin oglindă
privesc doar fecioarele
chipul neclar al ursitului…

Și dacă aș traversa
în pași de dans
m-ar trăda secundele
întorcându-mă cu spatele
când lovește cuțitul
totdeauna din partea la care
nu mă aștept…

Moartea și Viața
țin aceeași balanță
nu știu spre care
înclină mai mult…

Întrebat
Îngerul a întins
o aripă albă
și o aripă neagră…

Diminețile și apusul
îmbracă aceeași
cămașă…

IOANA BURGHEL

LUME FĂRĂ ORIZONTURI

Lume fără orizonturi
rătăcind
încotro 
oare?
Lumea mea
agonizând
spune-mi
sufletul te doare?

Vreau să știu de simți
când ninge
dacă te mai uzi
când plouă
de mai simți când dintre
gene
soarele culege rouă…

Spune-mi
lume
pentru tine
a iubi e doar un verb
sau e foșnetul de frunze
rupte-n crâng de-un pui de cerb?

N-ai răspunsuri
lumea mea
de ce ,,Pasărea Măiastră,,
și-a frânt zborul
undeva
n-ai răspunsuri pentru mine
n-ai răspuns nici pentru tine
incotro
să-mi spui, tu
lume…

IOANA BURGHEL

CLIPĂ…

CLIPĂ…

Prin clepsidra timpului
mă strecor
nisip
să pot fi iar
clipă a zilei de mâine…

IOANA BURGHEL

ZĂPEZILE DIN NOI

Ninge răscolind dureri adânci,
Întrebări ce nu mai au răspuns,
Sufletul, alb de-atâția fulgi,
De iubiri se lasă iar pătruns.

Coboară noaptea-nveșmântată
În maramă de luceferi vii
Și va urma o judecată,
A unui ram cu mugurii târzii.

Universul cade peste noi,
Desăvârșind iubiri păgâne,
Două umbre suntem amândoi
Într-un proces fără de nume.

Vrem a ne iubi desăvârșit,
Dar Timpul ne închide gura,
Luna, ca o lamă de cuțit
Ne mutilează dur, făptura.

Judecați fiind pentru iubiri
De îngeri alungați în moarte,
Trăim viața-n amăgiri,
Plecând cu suflete deșarte.

IOANA BURGHEL

SUB ZODIA PEȘTILOR

Cea dintâi născută
sub zodia peștilor
n-a învățat niciodată
să tacă
n-a știut nicicând
să înoate
a învățat cum se alunecă doar
dintr-o apă murdară
într-o apă în care
Dumnezeu
și-a spălat prima dată
picioarele…

Cea dintâi născută sub zodia peștilor
a privit mai întâi cerul de sub ape…

IOANA BURGHEL

AȘ PUTEA MURI…

Aș putea muri
dacă Moartea mi-ar purta pașii
spre o altă dimineață
în care
sufletul se odihnește
în mâna ta
iar vântul
gelos
frânge sărutul
dăruindu-l orelor pustii
ale nopții…

Aș putea muri
traversând o stradă
cu sens unic…

IOANA BURGHEL

O ALTĂ PRIMĂVARĂ

Vor înverzi pădurile curând,
Grațioase nimfe s-or scălda
Și-nviorând ascunse lacuri,
Iubiri catifelate vor lega.

Iarba de sub ultima zăpadă,
Va împodobi iar glezna fină
Și muguri sărutați vor respira
Sub vântul care suflă tot a vină.

Ușor, se vor trezi sub sânul stâng
albaștrii, fluturii cuprinși de dor
Și mâine, poate iarăși o să plâng,
Atât de scurta trecere a lor.

Mă bucur de iubire câtă e
Și-n alte ploi îmi spăl tristețea,
Din trup încă mai pleacă razele
Să-mi încălzească tinerețea.

Am să păstrez în suflet primăveri
Pentru argintul anilor ce vin,
Parfumul florilor de tei și meri
Și diminețile cu cer senin.

Când voi îmbrăca veșmântul lunii
Și-n odăi vor coborî tăceri,
Când n-am s-aud strigarea cărnii,
Să pot umbla prin clipele de ieri.

IOANA BURGHEL

SĂ MĂ CAUȚI…

Să mă cauți astăzi
cât mai pot să fiu
primăvara care
îți vindecă dorul,
dezlegându-ți trupul
de pustiu
și trezind în tine,
cu-n suspin, fiorul.

Să mă cauți iarăși
cât mai pot să mint
cu un zâmbet galeș
timpul de acum
și să-i spun că vârsta
nu e de argint
e doar primăvara
care-a nins pe drum…

Să mă cauți încă
disperat de sete
cât mai pot să fiu
tainicul izvor
și mai poate vântul
să ne sufle-n plete,
cât n-au amorțit
zorii ochilor…

IOANA BURGHEL

DINȚI DE LUP

Dinți de lup are viața!

Ce colți înfige
în mine
în tine
atât de rău
și atât de adânc
de parcă îți vine
să-ți iei
moartea de mână
și să-i promiți
că veți fi împreună
de la un capăt de humă
la celălalt…

În felul acesta
nimeni nu mai desparte
nimicul…

Ce dinți de lup!

Viața și moartea
Perechea aceluiași drum…



IOANA BURGHEL

NU TE GRĂBI

Omule
ai răbdare să descifrezi
viața
din toate cuvintele…
desfă trandafirul petală cu petală
totdeauna marginile sunt
mai aproape de mâine
de aceea
ai răbdare
cât cerul încă se înclină spre
răsărit
nu te grăbi să atingi prea devreme
locul
unde floarea-și plânge încă
neîmplinirea…
cu fiecare drum furat
ești tot mai aproape de umbre
nu te grăbi
lutul va fi tot acolo…

IOANA BURGHEL