LOCUL MERITAT

N-am să scriu ca Eminescu,
Nici ca Blaga n-am să fiu,
Nu-l imit nici pe Sorescu,
Nici ca Labiș n-am să scriu.

N-o să deplasez titanii
poeziei mondiale
de pe soclurile lor,
ridicate după moarte
pentru numele gravate,
trist, pe filele de carte.

Urmăriți de nenorocul
vremii-n care-au existat,
Mulți s-au stins în sărăcie
sau pe un pat improvizat.
Doar prin vers au rezistat
împotriva tuturor
Deci au locul meritat:
De ce-aș fi imitator?

Toți, prin scrierile lor
ce-am ajuns a le citi,
au aprins câte-o scânteie,
m-au făcut a-i îndrăgi.

Le respect întocmai locul
Și-am s-aștept o lume care.
bucurându-se de scrisu-mi,
să-mi ridice mie, soclul
sau să-mi ducă doar o floare
într-un cimitir în care
dorm poeții somnul veșnic,
nu oricum:
CI ÎN PICIOARE!

IOANA BURGHEL