TEAMA DE TOIAG
Doar fum se mai înalță, rotocoale
Și umbrele dansează prin unghere,
Un licăr stins, un vals într-o țigare,
În care visul dimineața piere.
Ai ochi întunecați, privesc departe,
Ești regele rămas fără coroană,
Femei cochete, rochii dantelate,
S-au vindecat de tine ca de rană.
Prin palme tremurânde curge Timpul,
Te-nvăluie și ceața după prag,
Ai prăbușit și zeii și Olimpul,
De unde-atâta teamă de toiag?
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu