RENAŞTERE

ENAŞTERE

De colbul tău vreau tainic să mă scutur,
Ca arborii de ultima ninsoare
Și să renasc din lacrimi în izvoare
Un cânt de păsări sau un zbor de fluturi.

Închise, clipele-mi tresar în gând
Şi simt cum tot mai fulgeră și doare,
Iubirea-n uşa nopţilor bătând
Cu sufletul strivit de disperare.

Ți-am fost , între cuvinte, un popas
Şi tu un călător ce-ai rătăcit,
Dar dorul meu de tine-a obosit
Şi-n plete vântul suflă: ,,Bun rămas.”

IOANA BURGHEL