A sufletului rană peste care,
Aşterni sărutul tău, ca un balsam,
Eliberează fluturi albi, din închisoare,
În ramul verde al iubirii ce-o mai am.
Copacul meu, cu rădăcini îmbălsămate,
De gerul unor ierni ce prea devreme-au nins,
Usucă lacrimi calde şi curate,
La flacăra iubirii în care m-ai cuprins.
IOANA BURGHEL
Copacul meu, cu rădăcini îmbălsămate,
De gerul unor ierni ce prea devreme-au nins,
Usucă lacrimi calde şi curate,
La flacăra iubirii în care m-ai cuprins.
IOANA BURGHEL
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu