Mă iartă, Doamne…

Mă iartă, Doamne !
Tu le ierţi pe toate.
Eu n-am jurat nici strâmb,

Nici n-am furat…
Poate doar,
din când în când,
vreo inimă, în locul celei
care, inima mea, în ierni
a preschimbat.

Mă iartă, Doamne,
Că în suflet,
Cerul l-am înlănţuit
cu tot,
cu stele şi cu lună,
am vrut să-mi luminez şi eu cărarea
spre Grădină,
cu firele ţesute
din scânteieri de ochi,
nepăsători şi reci,
ce m-au privit de-atâtea ori,
cum printre nori, tot căutam poteci.

Mă iartă, Doamne !
Tu le ierţi pe toate….


IOANA BURGHEL