LA RULETĂ

Te voi juca la ruletă într-o seară
în care am să-nvăț cum să joc
viața mea
adunată din pietre
și-aruncată
prin cercul de foc.

Poate puțin
or să doară
cuvintele
prevestitoare
de moarte
sau
poate
în lumina lor
crepusculară
sufletul meu va fi
doar o filă de carte.

Voi juca la ruletă
într-o seară
un joc rusesc
de noroc
cu o singură
miză reală
viața
din cercul de foc

cine dorește?
Cu cine să joc?
Cine are noroc?

IOANA BURGHEL

DĂ-MI O PRIMĂVARĂ

Mai dă-mi, te rog,
o primăvară
să-mi așez
tâmpla
sub ploi
să-mi curăț
amintirile
de iarba veche
și speranțele
de noroi,
dă-mi primăvara
aceea
fără regrete,
în care nu simți
nici durere,
nici sete,
primăvara
în care am scris
erata,
fără să știu
ce înseamnă
NOI

IOANA BURGHEL

să Nu, şi Tu...

învia-voi în mine
crucit
sărăcit
fără de culoare
sau marmură
pe toţi ca la o mare petrecere
vă voi duce sătul de faldurile apretate
ale vieţii nu obrajii voştri cu sânge voi unge
nu buzele voastre aprinse cu vorbe voi stinge
împăcat
aplecat
de atâta bunătate şi bunuri
mă voi şi plictisi
Veselie!!!- tu ambră
cu trup de aramă
să nu!!!
să nu...
şi tu...

HAZARD…

De la început
ai sculptat
în mine
o moarte
și viața
ca un semn de întrebare

Pe drumul dintre
răsărit
și apus
sunt doar intersecții…

În palma stângă
hazardul
ne-a desenat
niște linii...

nu mai tresar..

Contează
doar
primul măr
din care
cineva
inconștient
a mușcat…

IOANA BURGHEL

POEZIA

Poezia
o altă femeie surprinsă
sub pleoape
dintr-o frântură
de noapte și vis
trup de nimfă
despletindu-se în ochii
dimineții
plămadă a unui
vers
izvorât dintr-o lacrimă
câteodată
caldă
câteodată
rece…

naștere și moarte
zbor și deșertăciune
frunte înaltă
sub care
gânduri rebele se zbat
căutând o fereastră
spre suflet…

nemurire
plătită cu viață
pentru care
nimeni
nu mai girează
și totuși…

cine ești tu?

IOANA BURGHEL

FĂRĂ ECOU…

Am putea trăi
într-o mare de oameni
fără să te ating
fără să mă atingi
fără să ne atingem…

copaci ai unei păduri
prin care
ecoul
străbate
într-un singur sens…

potecile tale
nu se mai agață
de tălpi…
dacă-mi despic trupul
în două jumătăți
inima va fi tot
a mea
poate doar
sângele
să mai stropească
praful
prin care
din disperare sau neputință
ți-ai tăvălit
femeile…

IOANA BURGHEL

IUBIRI TÂRZII…

Mai umblă visele prin meri
Și stele se ascund pe luncă,
Prin iarba ce-am cosit-o ieri,
Se despletește luna, încă.

Vin doruri noi, străbat odaia,
Se pierde noaptea în săruturi,
Iar zorii își aprind văpaia
Din inima în zbor de fluturi.

Ne mai răsare primăvara
Pe buze, flori însângerate
Și păsări vin, de duc povara
Iubirilor întârziate.

Nu-i nicio vârstă pentru moarte,
Chiar de amurgul o vestește,
Ne prindem versul într-o carte
Iar el în alte flori va crește.

IOANA BURGHEL

Cineva spunea, nu demult, că Facebook-ul e doar o lume virtuală și atât……dintr-un anumit punct de vedere poate să fie adevărat. Depinde de fiecare din noi în ce scop îl utilizăm și, mai ales, de ce…Am întâlnit, virtual și persoane rău intenționate, dar, în același timp, v-am întâlnit pe voi, cei mai mulți…suflete dincolo de ecran, oameni frumoși, deosebiți, am legat prietenii, am învățat mult și multe, pe unii am avut onoarea de a vă întâlni direct, pe alții vă știam deja (foști colegi, prieteni dragi, amici, cunoștințe)…Am împlinit o vârstă….mi-ați fost alături…florile primite de la voi însumează mai mult decât orice grădină….mi-ați oferit un Rai virtual (au și un deosebit avantaj, NU SE OFILESC! ) și un strop de fericire!
Vreau să știți c vă mulțumesc din suflet pentru faptul că existați în viața mea, în fiecare zi! Cu prietenie, considerație, respect și prețuire,
IOANA

A ÎNFLORIT LIVADA

A înflorit livada sub sărutări de stele,
În fiecare frunză ţes dorurile mele,
Zefiru-mi poartă paşii prin fir de iarbă nouă,
Şi simt că-i primavară în stropii calzi, de rouă,
Adorm....şi-n vis îmbrăţişez câmpii,
Iar inima mea bate în tril de ciocârlii.

A înflorit livada și-n zbor s-avântă fluturi,
Mă ninge cu petale de vișini și de meri,
Mă risipesc prin ramuri în orișicare mugur,
Și inima îmi vindec de orișice dureri…
Mă scutur de cenușa acestei ierni amare,
Și-n nopți cu lună plină aștept o-mbrățișare…

Aș vrea să vie vâtul prin brazde să mă poarte,
Să fiu eu roua care s-anină-n geana lunii,
Să fiu și mesagerul iubirilor deșarte,
Sau curcubeu ivit din inima furtunii,
Să mă răsfrâng în ape și să mă-ntorn apoi,
Cu verde crud în suflet anume pentru voi!




IOANA BURGHEL

PATRUZECI ȘI CINCI…

(mie – nu știu dacă neapărat cu tristețe…)

Am topit zăpezile de ieri
într-un azi
cu tâmple încărunțite…

Poate că am să beau
patruzeci și cinci de pahare
cu pelin
patruzeci și cinci de pahare
cu vin
patruzeci și cinci de pahare…

Poate că voi bea
ca să simt
în care din toate aceste primăveri
am trăit…

poate că voi bea…

La ce bun
atâta timp irosit?

Copiii și bețivii
spun mereu adevărul

Pe cine să iertăm?...

IOANA BURGHEL

UN ȚINUT NUMAI AL MEU…

…și
voi avea cândva
un ținut
(numai al meu)
în care ploile
fără a mai alege
timpul în care să cadă
vor purifica sufletul
de toate resturile
într-un ultim efort
de îndepărtare a lutului
conservând
amintirea ființei
care am fost
în stropi
potolind setea de viață
a altor păsări…

În urme
dintr-un cânt
se va naște
un OM…

IOANA BURGHEL

RESTURI DE CLIPĂ…

Dumnezeu
fărâmă norii în palme..
Dintr-un colț
îngerii
aruncă pietre..

S-au răzvrătit
demonii împotriva pământului
și fulgere ard
sânii fecioarelor…

Aș cumpăra o clipă de eternitate…
Dar cu ce drept?
cine sunt eu?
n-am sângerat în urma cuielor…

Port doar
o singură Cruce…

E inegal războiul dintre
Întuneric și
Lumină
dar clipele
nu se vând ca la bazar…

Cerul se despică…
Îngeri și Demoni
adună resturi de vieți…

Dumnezeu
fărâmă norii
cu palmele…

SUFLET FĂRĂ MAL

Ah, suflete! Arcuș prea greu,
Vioara mea
la care
doar afonii mai cântă
dezacordat,
stârnind luntrașul
și lacrima din ochiul înghețat…

Așa de triști sunt ochii tăi,
așa de triști!
Și-atâta gol absorb într-una,
încât nu știu cum mai reziști:
Mai tristă decât tine
e doar luna!

De mila ta,
în rama porții
s-au umezit și ochii morții
iar clipele s-au rătăcit
între pământ și infinit…

Ah, suflete!
Un cor de corbi
mereu îți cântă,
dar e un cânt de altă nuntă,
stârnind
cu-arcușul făr de strună,
pe apa Styxului
furtună,
atât de mare și de grea
că până nici luntrașul n-are
un mal la care ancora…

IOANA BURGHEL

TRANDAFIRUL

Lumină-a dimineților prea clare,
Cu focul răsărind dintre petale,
Tu, trandafir înnobilat de rouă,
Fă să tresară lutul sub picioare.

Dă-mi un semn că e-nceput de viață,
Îndepărtează umbre de pe față,
Când spinii sângerează o iubire,
Primește-mă în lumea, ta, semeață.

Să-mi crești apoi, din dor și întristare,
Speranța către cer, aleasă floare
Și-n aerul vibrând a verde-crud,
Să simt că primăvara nu mai doare.

IOANA BURGHEL

Femeie,
Te-asociază lumea cu păcatul!
Dar vreau să spun că fără tine,
n-am fi avut azi nici oftatul
și nici iubirea, vezi tu bine!
Și ce folos de-așa Grădină,
de-atâția pomi nemaivăzuți,
de-atâtea păsări cântătoare
și-atâtea flori nemuritoare,
de n-ai fi fost să dai lumină?

Și ce folos?
De-aceea , poate și Creatorul s-a gândit
că tu o să le-ntreci pe toate…
a luat atunci un pumn de lut
și-o coastă de la primul Om născut…
Suflând apoi cu bunătate
și cu iubire infinită
a spus: ,,Va fi desăvârșită!,,

Și….șarpele în pom l-a pus… anume...
gândindu-se mai bine
că Raiul n-ar fi fost de-ajuns…

Și-atunci întreb: de ce ai vină,
că astăzi ești (cum s-a tot spus)
și Întuneric și Lumină?
Toate-s de ….Sus….

IOANA BURGHEL

ANOTIMPURILE MAMEI…

Trec, măicuță, anotimpuri…
La început e verde-viu,
Îți răsar lăstari din palmă,
Îi hrănești cu stropi de rouă
și te bucuri dacă plouă,
Fiindcă în acest pustiu,
Crești, măicuță, frunză nouă…
Mai apoi, din bob de grâu
Vei dospi o albă pâine
pentru zilele de mâine …
Când va fi toamnă în toate
Roadele vor fi bogate…
Și va bate, mamă, brumă
în frunzele de pe urmă
iar tu vei privi cocorii
cum se duc, tot mai departe
deschizând cărare iernii…
Şi-n decorul argintat,
Paşii ţi s-or pierde, mamă,
Sufletul va fi-ngheţat…
Dar te vom purta icoană,
Amintire mereu vie…
Când sufla-va iar cald, vântul,
Noi vom şti, măicuţă bună,
Că de-acolo, de prin ceruri,
Dumnezeu ţi-a dat pământul
Să-l răsari o veşnicie…

LA MULŢI ANI, MAMĂ, LA MULŢI ANI, MAME!

IEȘIREA DIN LUT

Curând
am să învăț
ieșirea din lut
dezbrăcând diminețile
de iluzii
măcinând grâul
amiezii
peste care
voi picura
vinul amurgului
din strugurii
viilor uitate…

În urmele cuielor
un Crist
va crește
dintr-o altă plămadă
vindecarea…

IOANA BURGHEL