SUFLET FĂRĂ MAL

Ah, suflete! Arcuș prea greu,
Vioara mea
la care
doar afonii mai cântă
dezacordat,
stârnind luntrașul
și lacrima din ochiul înghețat…

Așa de triști sunt ochii tăi,
așa de triști!
Și-atâta gol absorb într-una,
încât nu știu cum mai reziști:
Mai tristă decât tine
e doar luna!

De mila ta,
în rama porții
s-au umezit și ochii morții
iar clipele s-au rătăcit
între pământ și infinit…

Ah, suflete!
Un cor de corbi
mereu îți cântă,
dar e un cânt de altă nuntă,
stârnind
cu-arcușul făr de strună,
pe apa Styxului
furtună,
atât de mare și de grea
că până nici luntrașul n-are
un mal la care ancora…

IOANA BURGHEL