ANOTIMPURILE MAMEI…

Trec, măicuță, anotimpuri…
La început e verde-viu,
Îți răsar lăstari din palmă,
Îi hrănești cu stropi de rouă
și te bucuri dacă plouă,
Fiindcă în acest pustiu,
Crești, măicuță, frunză nouă…
Mai apoi, din bob de grâu
Vei dospi o albă pâine
pentru zilele de mâine …
Când va fi toamnă în toate
Roadele vor fi bogate…
Și va bate, mamă, brumă
în frunzele de pe urmă
iar tu vei privi cocorii
cum se duc, tot mai departe
deschizând cărare iernii…
Şi-n decorul argintat,
Paşii ţi s-or pierde, mamă,
Sufletul va fi-ngheţat…
Dar te vom purta icoană,
Amintire mereu vie…
Când sufla-va iar cald, vântul,
Noi vom şti, măicuţă bună,
Că de-acolo, de prin ceruri,
Dumnezeu ţi-a dat pământul
Să-l răsari o veşnicie…

LA MULŢI ANI, MAMĂ, LA MULŢI ANI, MAME!