FĂRĂ ECOU…

Am putea trăi
într-o mare de oameni
fără să te ating
fără să mă atingi
fără să ne atingem…

copaci ai unei păduri
prin care
ecoul
străbate
într-un singur sens…

potecile tale
nu se mai agață
de tălpi…
dacă-mi despic trupul
în două jumătăți
inima va fi tot
a mea
poate doar
sângele
să mai stropească
praful
prin care
din disperare sau neputință
ți-ai tăvălit
femeile…

IOANA BURGHEL